Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul

Ieremia 17:5 “Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!

Ieremia 17:6 Caci este ca un nenorocit in pustie, si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat si fara locuitori.

Ieremia 17:7 Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul, si a carui nadejde este Domnul!

Ieremia 17:8 Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme, si nu inceteaza sa aduca rod.”

Ieremia 17:9 “Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?

Ieremia 17:10 “Eu, Domnul, cercetez inima, si incerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa purtare lui, dupa rodul faptelor lui.”