Intai sa fiu, apoi sa fac.

Multi oameni incearca din rasputeri sa fie crestini, sa faca fapte bune, sa Il multumeasca cumva pe Dumnezeu. Ei cred ca prin fapte devin “mai crestini”.

“Crestinul este ceva inainte de a face ceva; noi trebuie sa fim crestini inainte de a ne putea comporta ca niste crestini. A fi este mai important decat a face, atitudinea are o insemnatate mai mare decat actiunea.”

Nu eu controlez “crestinismul” meu, ci el trebuie sa ma conduca pe mine. Daca cu adevarat am fost facut crestin prin lucrarea launtrica a Duhului Sfant, atunci “El controleaza totul, nu eu; in felul acesta nu va trebui sa ma consider un om natural care isi controleaza propria atitudine si incearca in diferite feluri sa fie crestin. NU. Duhul Sfant ma controleaza tocmai in centrul vietii mele, controleaza chiar resortul vietii mele, sursa tuturor activitatilor mele.

Credinta crestina nu este ceva aflat la suprafata vietii omului, un simplu strat de suprafata sau o spoiala. Nu, este ceva ce are loc chiar in centrul personalitatii sale. De aceea, Noul Testament vorbeste despre renastere, despre a fi nascut din nou, despre o noua creatie si despre primirea unei naturi noi. este ceva ce se intampla unui om chiar in centrul fiintei sale; ii controleaza toate gandurile, perspectiva asupra vietii, intrega imaginatie si, ca urmare, actiunile sale.”

Daca viata ta nu reflecta aceste realitati pune-ti urmatoarele intrebari:
1. Cred eu ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu care s-a intrupat si a murit pentru pacatele mele pe cruce?
2. Am luat eu decizia sa umblu cu El si sa il ascult?
3. Ma complac eu in ganduri sau actiuni pacatoase?
Gandeste-te..

[Citatele sunt preluate din "Studii asupra Predicii de pe munte" - Martyn Lloyd-Jones]

Adevaratele valori

Unde este Dumnezeu in suferinta?

Am gresit si greseala s-a intors impotriva mea si m-a ranit. Si m-a durut. Si m-am intrebat, unde este Dumnezeu cand pe mine ma doare? De ce nu face ceva sa aline suferinta mea?

Este foarte adevarat ca Dumnezeu permite sa suferim. Si asta ne socheaza uneori. Si zicem: De ce a permis Dumnezeu una ca asta?

Care este motivul pentru care Dumnezeu ne lasa sa suferim?

Unde este Dumnezeu atunci cand ne doare? Este chiar langa noi. De ce cei mai multi oameni Il cauta pe Dumnezeu atunci cand au necazuri? Pentru ca Dumnezeu se apropie cel mai mult de noi atunci cand ne doare. Atunci Ii simtim prezenta cel mai puternic. Bineinteles, daca suntem destul de impietriti in necredinta, vom ignora total prezenta care vrea sa ne aline durerea.

Ce trebuie sa facem atunci cand ne doare? Sa ne apropiem de Dumnezeu. El a facut primul pas. Acum este randul nostru. In suferinta trebuie sa Il cautam pe Dumnezeu mai mult ca niciodata. Trebuie sa ne adancim in prezenta Lui, in rugaciune.

Dar totusi, ce este rugaciunea? Este manifestarea unei relatii cu Dumnezeu. Este forma de comunicare intre uman si divin. In rugaciune, omul cauta prezenta lui Dumnezeu si ii comunica trairile lui, cererile lui, multumirea sau problemele lui. Rugaciunea nu trebuie sa fie doar forma fara fond. La Dumnezeu ori este comunicare, relatie.. ori nu este nimic.

Daca venim sinceri inaintea lui Dumnezeu si ii spunem tot ce avem pe inima, El nu va intarzia sa ne dea un raspuns, o alinare sau poate face un lucru mare: sa ne schimbe inima. Daca o dorinta nu este pe placul Lui, El poate sa o schimbe dc o aducem in rugacine inaintea Lui. Trebuie sa ne lasam in mainile Lui. El este medicul suprem. Daca El nu ne poate vindeca, atunci nimeni nu poate. Dar El este specialist si poti avea incredere ca daca ii lasi totul in maini, El va vindeca, va inbunatati, va face minuni in viata ta.

De ce permite Dumnezeu sa suferim? Daca ai citit pana aici, cred ca ti-ai dat seama: ca sa ne apropie de El, sa punem totul in mainile Lui, si El sa lucreze minuni in inima noasra si in viata noastra.

Daca nu ma crezi, incearca data viitoare cand te doare.

GBU (God Bless You)

Si sa nu uit, o poezie care mi-a placut foarte mult:

Yeah when I get where I’m going,
there’ll be only happy tears.
I will shed the sins and struggles,
I have carried all these years.
And I’ll leave my heart wide open,
I will love and have no fear.
Yeah when I get where I’m going,
Don’t cry for me down here.

by wpe2006 on Deviantart

Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul

Ieremia 17:5 “Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!

Ieremia 17:6 Caci este ca un nenorocit in pustie, si nu vede venind fericirea; locuieste in locurile arse ale pustiei, intr-un pamant sarat si fara locuitori.

Ieremia 17:7 Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul, si a carui nadejde este Domnul!

Ieremia 17:8 Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme, si nu inceteaza sa aduca rod.”

Ieremia 17:9 “Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?

Ieremia 17:10 “Eu, Domnul, cercetez inima, si incerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa purtare lui, dupa rodul faptelor lui.”