De cine sa ma tem?

Asa cum zice Psalmul 27: “Domnul este lumina si mântuirea mea: de cine sã mã tem? Domnul este sprijinitorul vietii mele: de cine sã-mi fie fricã?”

De multe ori avem de ales intre ceea ce ne cheama lumea sa facem si ceea ce vrea Dumnezeu sa facem. Ca si crestini, suntem copii de Dumnezeu, si Tatal din ceruri priveste la faptele si gandurile noastre. Ca un copil care trebuie sa aleaga intre a face ce ii zice lumea si a face ce l-a invatat tata, asa trebuie sa alegem si noi.  Si uneori e atat de greu pentru ca cel rau nu se va multumi niciodata sa cedeze si sa accepte ca a pierdut. Si chiar dupa ce ai facut voia lui Dumnezeu, tot va incerca sa te induca in eroare si sa iti ridice semne de intrebare in legatura cu ceea ce ai facut. Mandria lui nu il va lasa sa accepte ca a fost invins, ci va incerca sa atace din nou pe cel care a facut binele.

DAR. E bine ca exista un dar. DAR exista un Dumnezeu mare, care ne-a adoptat prin jertfa de pe cruce. Si acum suntem mostenitorii cerului impreuna cu Fiul. Si acest Dumnezeu mare, este intotdeauna pregatit sa ne ajute atunci cand strigam la El dupa ajutor. Deci, solutia nu este sa:

-disperam

-sa acceptam ca suntem slabi si sa cadem

-sa apelam la alti oameni

-sa ne inecam necazul in fel si fel de lucruri care ne amortesc gandirea

Solutia este una singura: Sa strigam dupa Dumnezeu in rugaciune. Sa Il cautam pe El. Sa ne punem la adapostul Lui. Sa ii dam lui toate necazurile, ispitele, durerile, ingrijorarile noastre. Totul.

Si apoi sa pornim la drum alaturi de Isus. E frumos drumul cand nu ai poveri de dus. Toate sunt la Tatal. Le-am dat Lui.